„Fiecare dintre voi a invatat sa numere pana la doi.
Aici v-ati oprit si, de osteneala ati adormit.
-Aoleu, ce-i? Dar in vis l-ati vazut pe trei.
Era ceva ca o namila infioratoare, si – culmea – mergea si mai departe cu groaza: avea patru picioare.
Cand v-ati trezit era 5; pe camp veneau oile de la servici’. Cate oi acum dau cu praf pe drum, parca incondeiaza un ou? Na, c-ati adormit din nou.”
Apoi intr-o lume ati fost trimisi, unde scoala-i paradis si cartile-s intr-un abis.
-Cum l-am invatat pe 6? Pai cand m-am dus sa iau „camase”, mi-a zis mama “stai de sase”, tata nu stie ca cele pe care le-am spalat: s-au cam decolorat.
In alta noapte, l-am invatat pe sapte.
La scoala tot mai greu era, dimineata ma speria, aveam ore de la opt si cand ma intorceam acasa, totul era copt de la soarele incalzit ce planeta a rumenit.
Noua…ne-a fost greu sa-l invatam pe noua deoarece invatatoarea ne-a spus ca atunci cand ploua, se deschide o poarta catre al 9-lea cer, unde personajele din nuvele glumesc intre ele.
Acolo totul e frumos. Nimeni nu-i rautacios sau invidios.
Urmeaza un numar perfect, pe care Pitagora il aprecia si cu el cel mai mult lucra… zece. Zece negrii mititei cei ce de Agatha au fost creati si in lume au fost lansati.
Si, iata cum cifrele le-am repetat… dar stai o clipa; de unu si de zero am cam uitat…totusi pe ele le stim prea bine.
Il formeaza pe numarul zece si fara dansii nu am fi putut numara sau nu am fi putut calcula si povestea incheia.
Jocuri de proza in versuri
Sofia Rosca – clasa VII-a Colegiul National Octavian Goga. Sibiu. Romania
One of my favorite niece 🙂
